Cristian Moisescu (09.07.1946 - 07.01.2016)

Prof. Dr. Cristian Moisescu - Universitatea de Vest Vasile Goldis Arad
Motto:Nimeni nu este mai orb decat cel ce nu vrea sa vada
Cristian Moisescu



Primul lucru care le trece prin minte aradenilor cand aud de Cristian Moisescu este: "Aaa, fostul primar?" A ramas tot asa. Si acum il poti vedea prin oras, pedaland tacticos, pe bicicleta lui care l-a facut celebru.


Primarul
Avea 44 ani cand a fost ales primar al Aradului. Primul ales democratic, in februarie 1992. A fost pentru el o rasplata, dupa suferinta si prigoana pe care le-a indurat ani in sir. "Parea un paradox ca fiul unui detinut politic sa aiba sansa sa fie primul primar ales in mod democratic dupa 50 de ani de dictatura", povesteste, parca si acum putin mirat, Cristian Moisescu. Pe aradeni i-a uimit, cand era primar, cu modul lui firesc de a merge cu bicicleta. De unde erau obisnuiti cu aroganta fostilor secretari de partid si cu Daciile lor negre, s-au trezit cu un primar care pana si la serviciu mergea cu bicicleta! "Tata m-a facut sa inteleg care sunt adevaratele valori pentru om. Asa ca am cautat ca functia sa nu ma schimbe. Am continuat sa merg cu bicicleta sau pe jos, printre oameni" se destainuie fostul primar.

Omul
Viata nu l-a ferit pe Cristian Moisescu de incercari chinuitoare. A terminat o scoala profesionala. Ca fiu de detinut politic nu era lasat sa nadajduiasca la mai mult. "Am lucrat la Tricoul Rosu si am facut liceul la seral. Am putut sa gust din acea viata si sa-l inteleg mai bine pe omul de rand", isi aminteste fostul primar. Spune ca acest lucru l-a ajutat foarte mult mai tarziu. S-a apropiat de oamenii cu care lucra si a incercat intotdeauna sa-i cunoasca. Asa a facut si cat a stat in fotoliul de gospodar al Aradului. "Nu trecea o zi sa nu merg prin aproape toate birourile", zambeste, strengareste, Cristian Moisescu.

Familia
Pe viitoarea sotie a cunoscut-o pe... cand erau doi tineri cu mari sperante si o mare pasiune: drumetiile. Erau in munti, intr-o excursie. S-au vazut, s-au placut si de atunci nu s-au mai despartit niciodata. Impreuna cu Alciona si Ariana, fiicele lor, sunt o familie fericita. Le-au invatat si pe fete sa iubeasca muntii si excursiile, inca de pe vremea - cand erau de-o schioapa. Nici Alciona, nici Ariana nu l-au urmat in profesie. "Le-am lasat intotdeauna sa faca ce au vrut ele. Le iubesc mult si cred ca dragostea gaseste mereu calea cea mai buna", spune fostul primar. Acum, familia Moisescu a sporit cu trei membri, pentru ca Alciona le-a daruit parintilor sai trei nepoti - pe Adrian, pe Magdalena si pe Calin.

Profesorul
Profesor de engleza. Aceasta este adevarata lui meserie. Nu a renuntat la ea niciodata, nici cand a fost primar. Ii sunt foarte dragi copiii si ii place la nebunie sa fie tot timpul in mijlocul lor. "Ma face sa vad cu alti ochi viata. Pot sa iau din energia tineretii lor. In schimb, eu incerc, sa le dau putin din intelepciunea mea", marturiseste profesorul. Iubeste copiii pentru ca, spune el, sunt puri si nu sunt atinsi de rautatea vietii: "Tinta mea este sa creez caractere. Am intalnit oameni extrem de inteligenti si bine instruiti, dar, daca nu au caracter, folosesc aceasta inteligenta in scopuri negative," Dascalul Moisescu a ramas la fel ca primarul Moisescu: vesnicul bonom care nu se desparte niciodata de bicicleta lui.

Articol de Cosmin Lungu